Prin definiție, hemodializa intermitentă se bazează pe tratamente intermitente de durată limitată (în general 4-5 ore, de 2-3 ori pe săptămână), care pot fi ajustate în funcție de nevoile pacientului. Hemodializa intermitentă este utilizată atât în tratamentul pacienţilor cu leziuni renale acute, cât și în cel al pacienţilor cu boli cronice ale rinichilor și poate fi utilizată pentru a corecta multe alte stări patologice, cum ar fi tulburări electrolitice și supraîncărcarea cu lichid.
Terapia de substituţie renală continuă este indicată mai ales în tratarea leziunilor renale. Întrucât hemodializa tradiţională intermitentă folosește în primul rând difuzia pentru curăţarea substanţei dizolvate, terapia de substituţie renală continuă utilizează atât difuzia cât și convecția. Terapia de substituţie renală continuă este în general mai eficientă în eliminarea moleculelor mari, dar se bazează pe un tratament continuu şi lent pentru o reducere fiziologică a toxinelor uremice. Pacientul trebuie să fie atașat la aparatul de dializă aproape continuu.