În momentul de faţă, putem realiza de trei forme de dializă: dializa intermitentă, dializa continuă şi dializa peritoneală.
De principiu, se evaluează fiecare pacient în mod individual și se recomandă tratamentul adecvat.
Terapia de substituție renală extracorporală poate fi prevăzută ca hemodializă intermitentă sau terapie de substituție renală continuă. Deși acestea diferă în execuție, ambele metode se bazează pe aceleași principii fiziologice. Odată ce accesul vascular a fost stabilit, de obicei, prin intermediul unui cateter jugular, pacientul este conectat la circuitul extracorporal. Aparatul de dializă reglează fluxul de sânge în circuitul închis, astfel încât sângele azotemic este pompat de la pacient prin dializor, unde schimbul de solvit şi apă are loc înainte ca sângele “curat” să revină la pacient. Cantitatea de sânge care trece prin dializor este dictată de numeroşi factori. În timpul unei sesiuni tipice de dializă, întregul volumul de sânge al pacientului poate fi procesat de mai multe ori.